Memorii,  Vol.  VI: Thalassa!  Thalassa! Thalassa!

Autor: Radu  Ciuceanu

Colecția Memorii

I.N.S.T., 2017

17 x 24; 344 p.

ISBN: 978-973-7861-95-5

Preț –

„Cel mai recent volum din șirul Memoriilor domnului Radu Ciuceanu cuprinde amintiri din ultima parte a celor 15 ani de detenție în temnițele comuniste. Și în scrierea acestui volum, directorul fondator al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului respectă o serie de criterii, după cum le-a enumerat într-o mărturisire publică. Secvențele prezentate sunt „filtrate” astfel încât „să reziste criticii istorice”, „să se poată întoarce împotriva fantomelor răului” și „să fie de folos patriei”. De aici decurge o serie de caracteristici ale memoriilor. Autorul lor nu dorește să prezinte fapte care doar să impresioneze cititorul sau care să plaseze, cumva, personajul principal în sfera victimizării. Se ia din cumplita experiență a regimului carceral și din lungile discuții între colegii de celulă doar ceea ce poate să fie de folos generațiilor actuale și viitoare, evitându-se, pe cât posibil, nuanțele subiective în redarea unor adevăruri istorice. Dar, mai sesizăm aici, în maniera de redactare a memoriilor, și nuanța unei necesare exorcizări. Memoriile domnului Radu Ciuceanu sunt ca un soi de spovedanie publică, precum se întâmpla în primele veacuri de creștinism. Numai că aici survine o particularitate. Dacă la primii creștini mărturisirea era pasul necesar, premergător reintegrării în comunitatea bisericească, în Trupul lui Hristos (cf. I Corinteni 12, 27), prin Radu Ciuceanu, mai degrabă comunitatea românească recuperează și reintegrează acea parte din istoria sa, ocultată, până nu demult, de un regim totalitar și ateu. Acesta este, poate, și motivul pentru care domnia sa mărturisește că, rememorând în scris cele pătimite de cei ce au „gustat” din calvarul pușcăriilor comuniste, „își simțea mâna călăuzită de o datorie”. († Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei)

*

„Un nou volum de memorii – ultimul, înțeleg – semnat de Radu Ciuceanu, este încă o călătorie în infernul carceral al României totalitare. Jilava și Gherla sunt scenele teribile pe care, din 1957 până în 1963, se perindă victime și torționari, prinți și bucătari, preoți și legionari, personaje istorice precum basarabeanul Pantelimon Halippa și mulți alții… Revolte, greve, liturghii improvizate, suferințe de neimaginat, dar și rezistența prin „ore de istorie națională”, toate alcătuiesc o amplă frescă, greu de uitat. Iar finalul, cu eliberarea mântuitoare, cu gesturi de solidaritate mișcătoare, ne pune în față pagini care alătură drama și extazul. Avem în față un volum de istorie scris de un istoric care a făcut istorie!” (Academician Răzvan Theodorescu)

*

Dacă mi s-ar oferi ocazia de a scrie povestea vieții lui Radu Ciuceanu aș începe făcând desenul unei încăperi, una din acele camere de anchetă de la N.K.V.D., de unde nu puteai fi sigur dacă vei mai ieși vreodată pe picioarele tale. Execuțiile aveau loc, după tipicul sovietic, noaptea, cei care anchetau pronunțând, ca în vremea CEKA, și condamnarea la moarte. Cine ajungea din nou în sediile Securității socotea că a avut un dram de noroc. Nu pentru că acolo nu s-ar fi bătut, nu s-ar fi torturat, uneori după rețete perverse… Când un procuror a venit de la București pentru a-l ancheta pe Radu Ciuceanu, era, desigur, încă o încercare de a deconspira conducerea grupării de rezistență din Oltenia, interogatoriul a început cu întrebări sacadate, pentru a face apoi un salt spre o teribilă tortură: arderea tălpilor în buza sobei. Urletele celui chinuit au fost repede acoperite cu un căluș. Lăsat în nesimțire, legat de scaun, tânărul deținut a fost îngrijit, după plecarea procurorului, de doi milițieni. Rana necurățată, în care resturile de lână arsă se amestecau cu bucăți de carne, putea aduce în corp o infecție fatală. (Octavian Roske)

* Structurat în 40 de capitole, de întindere variabilă, volumul al șaselea (și ultimul) al Memoriilor Domnului Profesor Radu Ciuceanu, intitulat (cum altfel!) Thalassa! Thalassa! Thalassa!, așterne în fața ochilor noștri segmentul final al periplului carceral al autorului, acoperind perioada 1956-1963. Suntem luați și purtați, din nou, în prelungirea volumelor anterioare, peste Golgota Iadului Roșu, pe ale cărei pante abrupte, de stâncă aspră, încinsă, colțuroasă s-au topit, prelins și solidificat, contopindu-se cu masa minerală, de dedesubt, timpul a aproape două decenii de istorie postbelică a României: destine individuale și colective, valori materiale, morale și spirituale ale societății românești tradiționale, deznădejdi și speranțe… (Corneliu Beldiman)