„Contribuția autoarei la tema generală a relațiilor româno-sovietice este remarcabilă și nu constă doar în introducerea de noi documente în circuitul cercetării, ci și în analiza oferită și în explicațiile comprehensibile asupra diverselor decizii ale conducerilor de la Moscova și București. În anii 1965-1970 s-au cristalizat și manifestat din plin toate aspectele politicii externe independente ale cărei baze au fost puse în aprilie 1964. Treptat, România a devenit o voce distinctă în cadrul mișcării comuniste și muncitorești, în blocul socialist, apoi în cadrul european, regional și internațional.” (Lucian Leuștean)
„Prin informațiile vehiculate, prin întrebările de cercetare formulate, dar mai ales prin contextualizarea lor în raport cu fluxul contemporan al literaturii istorice, volumul Lucicăi Iorga aduce o certă plusvaloare în istoriografia românească. Nu doar datele provenite din fostele arhive sovietice, ci și cele prelucrate din arhivele românești, cu precădere din arhivele Ministerului Afacerilor Externe și Secției Externe a Comitetului Central al PCR sunt de natură să ofere o mai clară și mai nuanțată imagine asupra modului cum au fost gestionate și percepute crizele diplomatice româno-sovietice din primul șesenal diplomatic al lui Nicolae Ceaușescu. (Virgiliu Țârău)
„Remarcăm din lectura cărții permanenta interogație și lectură critică a documentelor, compararea diverselor momente și declarații, tocmai pentru a descifra înțelesul lor corect în dinamica fluidă a Războiului Rece și a schimbărilor intervenite în lumea comunistă în această perioadă de destindere și de căutare a unor noi direcții. Autoarea are curajul propriilor opinii și judecăți și nu se sfiește să demonteze cu argumente anumite «mituri» ale relației româno-sovietice.” (Mioara Anton)
