Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece, 1946-1989

Autor: Ion Constantin

Cuvant inainte: prof. univ. dr. Ioan Scurtu

Colecţia STUDII

INST, 2015

Format 17×24; 344 p.

ISBN 978-973-7861-86-3

Pret: 20 lei

Apărut în colecţia „Studii” a INST, volumul prezintă modul în care a fost abordată problema Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, teritorii ocupate de URSS după cel de-Al Doilea Război Mondial, în cadrul raporturilor româno-sovietice din timpul Războiului Rece.

În prima parte a lucrării, autorul arată felul în care, în condiţiile instalării comunismului în România şi a transformării ţării într-un satelit al Uniunii Sovietice, complexa sarcină a afirmării şi susţinerii adevărului şi dreptului istoric românesc asupra teritoriilor ocupate de URSS şi-au asumat-o intelectuali şi foşti politicieni români aflaţi în exil.

Pe baza unor documente de arhivă, intrate de curând în circuitul ştiinţific, autorul relevă modul în care liderii comunişti români, după 1964, s-au implicat în discuţii cu sovieticii pe tema Basarabiei, reamintindu-le acestora nu numai de rădăcinile româneşti ale Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti, dar şi de dreptul istoric al poporului nostru asupra provinciilor sale răsăritene răpite de URSS după cel de-Al Doilea Război Mondial. Schimbările de atitudine a Bucureştiului în această chestiune „delicată” a raporturilor româno-sovietice s-au produs într-o manieră evolutivă, graduală, fiind determinate de o serie de factori obiectivi precum retragerea trupelor (1958) şi a consilierilor sovietici, schisma chineză în cadrul lagărului socialist ş.a.

Pentru prima dată, într-o formă explicită, problema Basarabiei a apărut în discuţiile româno-sovietice, la nivelul cel mai înalt, în cadrul discuţiilor pe care o delegaţie oficială a României, condusă de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer (delegaţie din care făcea parte şi Nicolae Ceauşescu), a avut-o la Piţunda, în Crimeea, în ziua de 15 martie 1964, cu liderul sovietic N.S. Hruşciov.

Premisele unei politici tot mai independente a Bucureştiului faţă de Moscova s-au manifestat încă din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu-Dej, noul curs politic accentuându-se după 1965, odată cu alegerea lui N. Ceauşescu în funcţia de secretar general al PCR, şi culminând cu condamnarea invaziei trupelor unor ţări membre ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, în anul 1968.

Faţă de luările de poziţie oficiale, ca şi faţă de tot ceea ce putea reprezenta o contestare mai mult sau mai puţin directă a „drepturilor” sovieticilor asupra Basarabiei şi Nordului Bucovinei, liderii de la Kremlin manifestau o susceptibilitate deosebită, adesea Moscova reacţionând direct sau prin intermediul activiştilor locali din RSS Moldovenească. Urmând cu consecvenţă ordinele venite de la Moscova, conducerea comunistă locală de la Chişinău asigura tipărirea şi distribuirea a numeroase materiale de propagandă menite să contracareze „naţionalismul” românesc şi să impună în continuare teza aberantă potrivit căreia moldovenii n-ar fi români.

Volumul valorifică documente extrem de utile pentru evidenţierea modului în care, odată cu accentuarea cursului de independenţă al politicii româneşti, guvernul comunist din RSR a devenit ţinta directă şi sistematică a unor campanii propagandistice iniţiate de „partidul-frate” din URSS, cel mai adesea prin intermediul comuniştilor din RSS Moldovenească. Din această perspectivă, un interes aparte comportă disputa istoriografică dintre Bucureşti şi oficialii sovietici de la Moscova şi Chişinău, la care lucrarea de faţă face ample referiri.

În dezbaterea complexei problematici a relaţiilor româno-sovietice în timpul regimului comunist, autorul aduce în discuţie conexiunile ample existente între acţiunile sovietice antiromâneşti şi cele ale revizionismului maghiar, jocul la „două capete” al Moscovei în chestiunea Basarabiei şi, respectiv, a Transilvaniei, în baza unor noi documente de arhivă, parte dintre acestea provenind din fondurile unor instituţii de profil din străinătate.

Volumul a fost realizat pe baza cercetării fondurilor de documente existente la Arhivele Naţionale, Arhiva Ministerului Afacerilor Externe şi Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), precum şi a documentelor publicate în România şi Republica Moldova, cât şi a bibliografiei de specialitate, a presei şi memorialisticii.

      Volumul include un set de Schiţe biografice referitoare la figurile mai reprezentative ale temei în discuţie, o bibliografie selectivă, un indice de nume.

Lucrarea se adresează atât specialiştilor, cât şi marelui public, putând constitui un mijloc de a cunoaşte mai bine problematica trecutului şi prezentului regiunii dintre Prut şi Nistru, în cadrul raporturilor româno-ruse/sovietice. Asemenea lucrări ar putea furniza răspunsuri sau explicaţii la multe din dilemele şi frământările actuale legate de existenţa celor două state româneşti şi viitorul acestora. Un interes aparte pentru acest volum şi alte lucrări din aceeaşi serie rezidă şi din contextul ocazionat de apropierea împlinirii a o sută de ani de la Marea Unire, din 1918.

One thought on “Problema Basarabiei în discuţiile româno-sovietice din timpul Războiului Rece, 1946-1989

Comentariile sunt închise.